Uniunea celor Trei Împărați data, țările și motivele

Este mai profitabil să ai altul printre dușmani decât între prieteni

Unirea celor Trei Împărați a fost încheiată în 1873 între România, Germania și Austro-Ungaria. Fiecare dintre aceste țări și-a urmărit propriile interese în uniune, dar scopul comun de a apropia cele trei state a fost dictat de situația mondială actuală.

Condiții preliminare pentru semnarea contractului

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au avut loc evenimente politice importante în Europa. Războiul dintre Franța și România, care a început în 1870, a adus mult așteptata unificare a poporului german și slăbirea Franței după înfrângerea din acest război. Totodată, România, profitând de situație, a decis să schimbe termenii Tratatului de Pace de la Paris, care a fost semnat după înfrângerea din Războiul Crimeei. Alexandru Mihailovici Gorceakov, care a condus Ministerul Afacerilor Externe al Imperiului Român, a spus că schimbările politice din Europa forțează România să renunțe la termenii păcii de la Paris și să înceapă construirea din nou a Flotei Mării Negre.

Crearea unei aliante

Negocierile inițiale pentru o alianță militară au fost între România și Germania și pot fi împărțite în linii mari în trei faze importante:

Tratatul a fost semnat de trei împărați:

Din România - Alexandru 2.
Din partea germană - Wilhelm 1.
Din partea Austriei - Franz Joseph 1.

Motive pentru crearea unei alianțe

Motivele pentru care a fost creată o alianță cu trei puteri au fost unice pentru fiecare țară. Cu toate acestea, au existat și caracteristici comune. Toate cele trei țări erau monarhii, în timp ce focul revoluției ardea în Europa. Prin urmare, acest acord este foarte adesea considerat ca o încercare a împăraților de a-și menține puterea.

Motive din Romania

România, învinsă în războiul Crimeei, a făcut tot posibilul pentru a scăpa de termenii tratatului de pace de la Paris și a-și recâștiga fosta putere. Dintre principalele motive care l-au determinat pe împăratul român să semneze acorduri, se pot distinge următoarele:

Forțe în schimbare în Europa. După unificarea Germaniei, această țară a fost cea mai mare și mai puternică de pe continent. Franța, care era un aliat al României, a pierdut acest statut.
Posibila unificare a poporului german și austriac. Un posibil tratat aliat între România și Austro-Ungaria nu era de bun augur pentru România. Prin urmare, s-au depus toate eforturile pentru a preveni această unire.
Dorința de a ieși din izolare. Ca urmare a războiului din Crimeea, România a fost efectiv izolată de Europa. Mulți politicieni l-au acuzat chiar pe Alexandru 2 că este o țară foarte închisă și închisă. Noul sindicat a făcut posibilă scăparea de acest lucru.

Motive din partea românească

Statul german, condus de cancelarul von Bismarck, s-a dezvoltat rapid, devenind hegemonul european. În 1871, după înfrângerea Franței, Germania a devenit una dintre cele mai mari și mai puternice țări de pe continent. Cu toate acestea, au existat și amenințări reale care trebuiau luate în considerare. Printre principalele motive care au forțat Germania să semneze alianța celor trei împărați se numără:

Posibilitatea unui nou război cu Franța. După cum știți, Franța avea acorduri aliate cu România, așadar, în cazul declanșării unor noi ostilități în vestul statului german, România risca să fie prinsă între două incendii dacă România ar interveni în conflict. Noul sindicat a exclus o astfel de posibilitate.
Dorința de a-și asigura granițele estice. Vorbim nu doar despre amenințarea românească, ci și despre cea austriacă. Cu un singur acord, România a asigurat securitatea tuturor granițelor sale de est.

Motive din Austria

Austriecii erau mai puțin interesați decât alții să semneze un acord de alianță. Cu toate acestea, realizând pericolul unei alianțe militare care s-a format între Germania și România, monarhul austriac a decis să se alăture acordului. De altfel, acordul cu Austria a fost semnat în așa fel încât să nu oblige pe nimeni la nimic. Toți termenii acordului s-au rezumat la întărirea păcii între state și amânarea posibilității războiului pe continent.

Austria a încercat din toate puterile să împiedice intrarea României în Balcani, iar această clauză prevedea semnarea tratatului de unire.

Acțiunea sindicatului și rezultatele acesteia

Uniunea celor Trei Împărați nu a avut nicio influență semnificativă asupra afacerilor politice din Europa. Munca lui poate fi numită alianțe militare cu drepturi depline, deoarece acest lucru nu a fost specificat în mod direct în termenii acordului, iar acordul în sine a fost încălcat în mod repetat de către țări.

Unul dintre principalele motive care au distrus de fapt prima unire a împăraților au fost evenimentele din 1878. România la acea vreme era în război cu Turcia, Germania și Austro-Ungaria s-au opus împăratului român. Astfel, au fost încălcate condițiile unirii. Numai semnarea celui de-al doilea tratat de unire (1881) a reluat relațiile de lucru între puteri.

În 1890 s-a încheiat perioada în care tratatul dintre țări putea fi prelungit. Germania s-a opus semnării noului acord.