Probleme juridice ale utilizării terenurilor din aşezările rurale în scop de construcţie
Sere vor fi impozitate
Despre taxa pe fântâni pentru rezidenții de vară, care este introdusă în 2020
Cheltuielile rezidenților de vară vor crește din 2019: explicăm de ce
Probleme juridice ale utilizării terenurilor din aşezările rurale în scop de construcţie
Din punct de vedere istoric, majoritatea așezărilor rurale sunt caracterizate de dezordine cotidiană. Din 153.000 de așezări rurale, doar 10.000 au dezvoltare și îmbunătățire integrată.Aproximativ 50.000 de așezări sunt echipate selectiv, iar peste 90.000 nu sunt implicate în acest proces. În ciuda faptului că ritmul dezvoltării economice nu stă pe loc, iar situația actuală a așezărilor rurale nu este orientativă, este necesară îmbunătățirea condițiilor de viață, începând cu dezvoltarea construcțiilor pe terenurile așezărilor.
În Codul de Urbanism al României din 1998 este dată o clasificare a tipurilor de aşezări. Toate așezările din România sunt împărțite în două tipuri principale: urbane și rurale, care, la rândul lor, au mai multe tipuri. Așezările rurale au fost împărțite în patru tipuri în funcție de populație: mici - mai puțin de 200 de persoane, mijlocii - de la 200 la 1000 de persoane, mari - de la 1000 la 5000 de persoane sau mai mult, mari - de la 5000 de persoane.
Nu există o astfel de definiție a așezărilor rurale în Codul de dezvoltare urbană actual al României. Poate fi necesar să se facă referire la Legea federală „Cu privire la principiile generale de organizare a autonomiei locale în România”, care definește conceptul de teren al așezărilor rurale.
O așezare rurală este una sau mai multe așezări rurale unite printr-un teritoriu comun (sate, sate, sate, ferme, kishlaks, auls etc.), în care autoguvernarea locală este realizată de populație în mod direct și (sau ) prin aleşi şi alţiiautoritățile locale.
Toate așezările, cu excepția districtelor urbane, precum și teritoriile inter-așezări care apar în așezări cu o densitate scăzută a populației, fac parte din districtele municipale. Teritoriul unei așezări, de regulă, este format din terenuri de așezări dezvoltate istoric, terenuri adiacente de uz comun, teritorii de gospodărire a naturii tradiționale a populației așezării corespunzătoare, terenuri de agrement, terenuri pentru dezvoltarea așezării. Compoziția teritoriului așezării include terenuri, indiferent de forma de proprietate și de scop.
Potrivit Legii „Privind principiile generale de organizare a autonomiei locale în România”, în limitele unei aşezări rurale poate exista o singură aşezare rurală cu o populaţie, de regulă, mai mare de 1.000 de persoane ( pentru un teritoriu cu o densitate mare a populației - peste 3.000 de persoane) și unite printr-un comun teritoriul mai multor așezări rurale cu o populație mai mică de 1.000 de persoane fiecare (pentru un teritoriu cu o densitate mare a populației - mai puțin de 3.000 de persoane fiecare) . Mărimea teritoriului așezării este determinată ținând cont de mărimea populației acesteia.
Discuție, rezolvarea problemelor de planificare a amenajării terenurilor în așezările rurale, zonarea teritorială a terenurilor în așezări, stabilirea regulilor de utilizare a terenurilor și amenajarea terenurilor în așezările rurale, retragerea terenurilor în limitele unei așezări pentru nevoile municipale , inclusiv prin răscumpărare, exercitarea controlului asupra terenului asupra utilizării terenului într-o așezare sunt legate de probleme locale.
Amenajarea urbană și dezvoltarea teritoriilor de așezări, inclusiv cele rurale, dezvoltarea acestora se realizează prin elaborarea documentației de urbanism. Există două forme principaledocumentație de urbanism: documentație de urbanism și documentație de dezvoltare.
Documentația de urbanism privind planificarea urbană pentru dezvoltarea teritoriilor are un sistem pe două niveluri: federal și regional.
Semnificația juridică a Schemei generale constă în faptul că fundamentează și definește direcțiile principale ale politicii federale de urbanism, servește drept bază pentru interacțiunea autorităților de stat și a administrațiilor locale pentru a asigura planificarea urbană regională, precum și ca dezvoltarea de scheme consolidate.
Zonificarea teritoriilor este un element de planificare urbană și planificare a utilizării terenurilor în așezări. Procedura de utilizare a terenului așezărilor este determinată în conformitate cu zonarea teritoriilor acestora.
Teritoriul unei așezări în limitele sale administrative este împărțit în zone teritoriale, care sunt înregistrate pe harta de zonare. Documentele de zonare a teritoriului sunt aprobate și modificate prin acte juridice de reglementare ale autonomiei locale (reguli de utilizare și dezvoltare a terenurilor).
Pentru fiecare zonă se stabilesc reglementări de urbanism care determină baza regimului juridic al terenurilor individuale aferente unei anumite zone.
Linia așezărilor ar trebui să fie stabilită de-a lungul limitelor terenurilor puse la dispoziție cetățenilor și persoanelor juridice pe baza documentației de urbanism și amenajare a terenurilor aprobate. Proiectul limitelor așezării se referă la documentația de urbanism. Articolul 85 din LC România stabilește componența terenului de așezare și zonarea teritorială.
Loturile de teren ale așezărilor rurale pot include terenuri atribuite în conformitate cureglementări de urbanism pentru următoarele zone teritoriale:
1) rezidențial; 2) producție; 3) infrastructuri de inginerie și transport; 4) recreative; 5) utilizare agricolă; 6) scop special; 7) facilitati militare; 8) alte zone teritoriale.
Limitele zonelor teritoriale trebuie să îndeplinească cerințele ca fiecare teren să aparțină unei singure zone. Regulile de utilizare și dezvoltare a terenurilor stabilesc reglementări de urbanism pentru fiecare zonă teritorială în mod individual, ținând cont de particularitățile amplasării și dezvoltării acesteia, precum și de posibilitatea de combinare teritorială a diferitelor tipuri de utilizare a terenurilor (rezidențială, industrială, recreative etc.).
Pentru terenurile situate în limitele unei zone teritoriale se instituie un singur regulament de urbanism. Reglementările de urbanism ale zonei teritoriale determină baza regimului juridic al terenurilor, precum și tot ceea ce se află deasupra și sub suprafața terenurilor și este utilizat în procesul de construire și exploatare ulterioară a clădirilor, structurilor și structurilor. . Reglementările de urbanism sunt obligatorii pentru executarea de către toți proprietarii de terenuri, utilizatorii terenurilor, proprietarii de terenuri și chiriașii terenurilor, indiferent de forma de proprietate și alte drepturi asupra terenurilor. Persoanele specificate pot folosi terenuri în conformitate cu orice tip de utilizare permisă prevăzut de reglementările de urbanism pentru fiecare zonă teritorială.
Locurile de teren care fac parte din zonele rezidențiale sunt destinate dezvoltării cu clădiri rezidențiale, precum și obiecte de cultură, comunitate și alte scopuri.
Pot fi desemnate zone rezidențialepentru dezvoltare rezidențială individuală, dezvoltare rezidențială mixtă joasă, precum și alte tipuri de dezvoltare în conformitate cu reglementările de urbanism.
A doua formă de documentație de urbanism prevăzută de legislația de urbanism a Federației Ruse este documentația de urbanism privind dezvoltarea. Este elaborat pe baza documentației de urbanism pentru dezvoltarea așezărilor și normelor de construcție comandate de dezvoltatori sau administrațiile locale pe cheltuiala acestora și reglementează dezvoltarea așezărilor urbane și a altor așezări din România. Documentația de urbanism include proiecte de planificare a unor părți ale teritoriilor așezărilor, un proiect de topografie a teritoriilor, un proiect de construire a elementelor structurii de planificare a unei așezări (cartier, microdistrict).
Trebuie remarcat faptul că în multe așezări rurale astfel de reguli nu sunt pe deplin implementate. În viața reală, se întâmplă ca proprietarul să nu coordoneze întotdeauna noua clădire cu autoritățile.
Proprietarii de clădiri rezidențiale din sectorul construcțiilor mici construiesc case cu trei, patru etaje. Pe terenul, alocat inițial pentru grădinărit și horticultură, se ridică clădiri capitale.
Motivele pot fi diferite. Poate că acest lucru se datorează faptului că procedura de dezvoltare la nivel local nu este reglementată clar. De aceea, este necesar să se elaboreze reguli de construcție ținând cont direct de specificul fiecărei așezări.
Loturile de teren din așezările rurale sunt la mare căutare. De regulă, construcția nu este controlată, construcția se face la întâmplare.
Prioritatea principală este crearea condițiilor pentru realizarea dreptului la locuință de către cetățenii din mediul rural, implementarea programului pilotproiecte de constructii.
Sprijinul financiar și de resurse al Programului se realizează pe cheltuiala bugetului federal, a bugetelor entităților constitutive ale Federației și a surselor extrabugetare.
Programul țintă federal „Dezvoltarea socială a satului până în 2010” a început să funcționeze în 2003. Până în prezent, unele rezultate ale implementării sale pot fi observate (de exemplu, proiecte de dezvoltare integrată au fost implementate în satul Varnitsy, Totemsky). districtul, regiunea Vologda și în satul Koltuban, districtul Baimaksky al Republicii Bashkortostan).
E.V. Kurakina, doctorand la Institutul de Legislație și Drept Comparat al Guvernului României. Legislație și economie, 2005, N 10