Prelegerea #1
Cuvântul „economie” (din grecescul oikonomike) înseamnă arta menajului, economia casnică. Este greu de spus exact ce este „economia” în condițiile moderne.Economiaeste, de asemenea, un set de relații sociale asociate cu producția. Acesta este unul sau altul sistem de producție, economie. Este, de asemenea, o disciplină academică științifică care studiază viața economică a unei persoane, a unei întreprinderi și a societății în ansamblu.
Definiția cea mai generală este următoarea: economia este activitatea oamenilor asociată cu asigurarea condițiilor materiale ale vieții lor.
Societateaeste o colecție de oameni uniți într-un anumit stadiu al dezvoltării istorice prin anumite relații de producție care afectează toate celelalte relații din societate.
Economia modernă este formată din două sfere:
1) sfera producției materiale (orice bunuri);
2) sfera neproductivă (orice servicii).
Productia materiala consta in productia de bunuri materiale (industrie, agricultura, constructii) si productia de servicii materiale (transport, comert etc.).
Producția nematerială constă în producția de bunuri imateriale (crearea de valori spirituale) și producerea de servicii nemateriale (consultanță științifică, asistență medicală, educație etc.).
În ceea ce privește știința economică, nu există nici un răspuns fără echivoc. Unii oameni cred că economia este știința de a face alegeri atunci când resursele sunt limitate. Alții cred că este știința bogăției și a legilor economice. Cei de-a treia economiști consideră că analiza economiei de piață este subiectul teoriei economice, iar al patrulea își vede subiectul în comportamentul economic al oamenilor.
Teoria economică servește drept bază pentrumulte alte științe economice, adică studiază fundamentele și principiile generale ale economiei. Restul științelor pot fi considerate științe economice specifice. Acestea includ:
1) științe economice sectoriale, cum ar fi economia industrială, economia agriculturii, economia construcțiilor, economia muncii etc.;
2) științe economice funcționale, precum contabilitatea, finanțele, statistica etc.;
3) științe economice legate de alte științe; geografie economică, psihologie economică etc.
În teoria economică modernă, se obișnuiește să se distingă 3 secțiuni:
1)microeconomie- o parte a științei economice care ia în considerare problemele unei unități economice (firmă, gospodărie) sau afaceri private;
2)macroeconomie- o parte a teoriei economice care ia în considerare problemele economice la scară națională, în timp ce societatea este considerată ca un ansamblu de firme și gospodării;
3)economia mondială(intereconomie) studiază relațiile economice în comunitatea mondială.
Există mai multe funcții ale teoriei economice:
1) funcția empirică - esența ei constă în faptul că toată cercetarea economică se bazează pe experiența practică;
2) funcţia teoretică este de a releva esenţa legilor, fenomenelor şi proceselor economice;
3) funcţia metodologică presupune definirea teoriei economice ca fundament al ştiinţelor de ramură;
4) funcția practică este de a dezvolta metode și tehnici specifice pentru un management eficient;
5) funcția critică este de a releva punctele tari și punctele slabe ale fenomenelor și proceselor;
6) funcţia predictivă presupuneelaborarea prognozelor științifice, determinarea perspectivelor de dezvoltare.
Explorând societatea și procesele economice din ea, teoria economică folosește un număr dintre următoarele metode:
1) observarea și colectarea informațiilor (urmărirea direcționată a obiectului și obținerea faptelor necesare);
2) metoda abstracției științifice (abstracția), care permite formularea anumitor concepte abstracte (abstracții);
3) metoda de analiza si sinteza:
a) în analiză, fenomenul sau obiectul studiat este împărțit în elemente constitutive și abia apoi supus studiului;
b) în timpul sintezei, dimpotrivă, elementele dezmembrate și analizate sunt combinate într-un singur întreg și interacțiunea lor este deja studiată;
4) metoda de inducție și deducție:
a) inducerea este trecerea de la fapte particulare la o concluzie generală;
b) deducția este mișcarea gândirii de la general la particular;
5) o abordare integrată sistematică - întreaga economie este formată din multe sisteme mari și mici și este ea însăși un element al unui sistem mai complex;
6) metoda unității demersului istoric și logic - teoria economică arată fenomenul în mișcare, adică în dezvoltare istorică; în acelaşi timp, are în vedere procesele economice eliberate de accidentele dezvoltării istorice, adică le consideră logic;
7) un experiment economic presupune efectuarea unui experiment științific, cu condiția ca obiectul de studiu să fie în anumite condiții;
8) modelarea sau construirea unui model economic; un model economic este o descriere simplificată a economiei, adică modelul înlocuiește obiectul de studiu însuși; modelarea pe computer este considerată cea mai eficientă în economia modernă;
9) grafic (folosind diverse scheme,diagrame, grafice etc.);