La istoria confruntării din Alash
Mișcarea Alash a intrat în analele istoriei noastre ca o încercare a unei întregi generații de reprezentanți ai intelectualității naționale de a proteja, păstra și îmbunătăți ceea ce kazahii ca grup etnic nu ar putea exista fără - o existență independentă de stepă. Istoria „Alash” astăzi este de interes pentru mulți cercetători. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că pentru o perioadă lungă de timp multe evenimente au fost evaluate din punctul de vedere al ideologiei dominante. Problemele cele mai problematice sunt legate de începutul formării și etapele de formare a mișcării Alash, participarea intelectualității naționale la evenimentele din 1916, dezvoltarea mișcării liberal-democrate într-un partid politic, relația dintre Partidul Alash cu guvernul provizoriu și puterea sovietică. Scopul lucrării noastre este de a identifica etapele de opoziție a lui Alash-Orda față de autocrația țaristă și regimul bolșevic. Și, de asemenea, să arate că toate acțiunile reprezentanților intelectualității Alash au avut ca scop protejarea intereselor poporului kazah, și nu împotriva acestuia.
Alarmați de neliniștea tot mai mare și de pericolul represaliilor împotriva participanților la protestul armat al armatei țariste regulate, reprezentanții intelectualității liberal-naționale - A. Bukeikhanov, A. Baitursynov, M. Dulatov, S. Kadyrbaev au făcut apel la populație să se abțină de la participarea la o revoltă armată. Ei au indicat direct că guvernul țarist va folosi cu siguranță detașamente punitive armate pentru a înăbuși rezistența. Iar primele victime, în primul rând, vor fi copiii și femeile, vor intra în joc instanțele militare, care vor condamna fără milă la execuții și alte pedepse [3, p. 150].
Pe paginile ziarului kazah, reprezentanți ai intelectualității liberal-naționale s-au adresat în repetate rânduri oamenilor. În scrisorile lor de apelau încercat să transmită poporului nesimțirea rezistenței decretului țarului: „Vrem să spunem poporului, va trebui să ne împăcăm, nu există altă ieșire... să comparăm ce va avea un efect mai greu asupra poporului, reconciliere sau rezistență? Dacă se împacă cu decretul, economia se va prăbuși, greutățile războiului și a morții pot lua viețile unora dintre tinerii chemați, dar integritatea și pacea vor fi asigurate în casa noastră. Dacă nu ne împăcăm, atunci guvernul nu va ține doar ranchiună, ci va prelua puterea, în plus, bazându-se pe legi... iată-le - două modalități dificile de a rezolva problema. Dintre aceste două rele, este necesar să o alegem pe cea mai mică, credem că ar fi mai bine să se împace [3, p. 107].
Inteligentsia național-liberală a salutat cu entuziasm revoluția burghezo-democratică din februarie din România. Ea a îndemnat poporul kazah să ofere tot sprijinul posibil Guvernului provizoriu și a participat cu entuziasm la organizarea activităților Guvernului provizoriu în Teritoriul Stepei. Alikhan Bukeikhanov a fost numit comisar al guvernului provizoriu pentru regiunea Turgai, în același timp membru al Comitetului Turkestan, Mukhamedzhan Tanyshpaev a fost numit comisar al guvernului provizoriu pentru regiunea Semirechensk, Khalel Dosmukhamedov pentru regiunea Ural, Mustafa Chokai pentru Teritoriul Turkestan.
Liderii lui Alash-Orda au fost în contact cu autoritățile sovietice, X. și Zh. Dosmukhamedov s-au întâlnit cu V.I. Lenin și I.V. Stalin. Gabbasov X. a negociat și cu I.V. Stalin, care ocupa la acea vreme postul de comisar al poporului pentru naționalități. Liderii inteligenței liberal-naționale au căutat recunoașterea autonomiei lui „Alash” de către guvernul sovietic. Dar asta nu s-a întâmplat. Atunci au decis să nu recunoască puterea sovietică. Să respingă, în cazul intrării Armatei Roșii pe teritoriul autonomiei Alash, să menținăsecuritate și ordine interioară, s-a decis crearea propriei miliții naționale sub formă de cavalerie [8, p. 12].