Fișă pedagogie (pentru profesori) - 26
În sensul modern, didactica este cea mai importantă ramură a cunoașterii științifice care studiază și investighează problemele predării și educației. Pentru prima dată acest cuvânt a apărut în scrierile profesorului german Wolfgang Ratke (Ratikhia) pentru a se referi la arta predării. Educatorul ceh Jan Amos Comenius a folosit acest concept în același sens. Sarcinile principale ale didacticii au rămas neschimbate de pe vremea lui Ratikhia - dezvoltarea problemelor: ce să predați și cum să predați; știința modernă investighează, de asemenea, intens problemele: când, unde, cui și de ce să predea.
Didactica este o știință teoretică și în același timp normativ-aplicată. Baza ei este teoria generală a educației, fundamentele acestei teorii sunt fundamentale pentru toate științele educației.
Obiectul de studiu al didacticii sunt procese reale de învățare.
Studiile didactice fac din procesele de învățare reale obiectul lor, oferă cunoștințe despre conexiunile regulate dintre diversele sale aspecte, dezvăluie caracteristicile esențiale ale elementelor structurale și de conținut ale procesului de învățare. Aceasta este funcția științifică și teoretică a didacticii.
Didactica acoperă sistemul de învățământ la toate disciplinele și la toate nivelurile activității educaționale. După lărgimea de acoperire a realităţii studiate, se disting didactica generală şi cea particulară.
Didactica generală examinează procesul de predare și învățare, împreună cu factorii care îl dau naștere, condițiile în care se desfășoară și rezultatele la care duce.
Didactica privată (concretă) se numește metode de predare. Ei studiază tiparele procesului, conținutul, formele și metodele de predare a diferitelor discipline. Fiecaresubiectul are propria metodologie.
Fiind o ramură a cunoașterii științifice, didactica rezolvă o serie de probleme teoretice:
– stabilirea scopurilor și obiectivelor teoriei;
- analiza procesului de învăţare, stabilirea tiparelor acestuia;
– fundamentarea principiilor și regulilor de pregătire;
- determinarea conţinutului şi formelor de organizare a instruirii;
- explicarea metodelor si mijloacelor de instruire;
– caracteristicile mijloacelor materiale de educaţie.
Dezvoltarea sistemului didactic modern se numește proces de democratizare și umanizare.
Diferența dintre didactica modernă este că scopul învățării este dezvoltarea generală a individului, procesul de învățare este văzut ca un proces bidirecțional gestionat de profesor, ținând cont de interesele și nevoile elevilor.